Conform deciziei instanței de judecată, reclamantul a indicat că în septembrie 2016 a fost plasat într-o celulă a Izolatorului de Detenție Preventivă a IP Orhei. Acesta spune că ”vasul de veceu era astupat și murdar, fără scurgere, apa lipsea, acesta fiind plasat la distanța de un metru de la masa unde primea hrana și de la locul unde dormea”.

De asemenea, reclamantul a menționat că ”ferestrele cu dimensiunile de 50×40 cm erau închise cu gratii – jaluzele de fier și o plasă dublă cu mărimea celulelor plasei de 0,5 cm, astfel că, în celulă este ca în subsol, lipsind lumina zilei. Din cauza jaluzelelor, gratiilor și plasei, în încăpere nu pătrunde niciun curent de aer proaspăt”. Totodată, ”pereții celulei erau murdari, acoperiți cu mucegai și umezi”.

Alte încălcări invocate se refereau la faptul că saltelele și păturile erau murdare și umede, îmbibate cu miros neplăcut, iar prin cameră alergau gândaci și alte insecte. Astfel, a invocat încălcarea gravă a regimului sanitar-epidemiologic.

Prin urmare, reclamantul a considerat că i-au fost încălcate drepturile garantate prin CEDO, Constituția Republicii Moldova, Codul de Executare și Legea privire la protecția sănătății. Suplimentar, acesta a atenționat că atunci când statul lipsește persoana de libertate, își asumă răspundere deplină de viața și sănătatea acesteia.

De asemenea, reclamantul a cerut ca prin analogie cu hotărârile CtEDO: Haritonov vs. Republica Moldova; Modîrca vs. Republica Moldova; Guliaev vs. Rusia, în privința lui să fie stabilită noțiunea de ”închisoare de lungă durată” în diferite instituții cu întreținerea în condiții similare timp de 20 de ani, cu încălcarea art. 3 al CEDO. În momentul depunerii cererii de chemare în judecată, acesta era reținut în Penitenciarul din Rezina.

Examinând dosarul, Judecătoria Orhei a spus că argumentul reclamantului despre încălcarea regimului sanitar-epidemiologic este întemeiat, iar în complex deținerea în asemenea condiții reprezintă o încălcare gravă a demnității umane, însoțită de încălcarea integrității psihice a persoanei ce poate duce la vătămarea sănătății acesteia. Aceste circumstanțe au fost stabilite și de către Avocatul Poporului.

Astfel, instanța de judecată a considerat întemeiate argumentele reclamantului că i-au fost încălcate drepturile garantate prin art. 3 CEDO, art. 24 din Constituția Republicii Moldova, art. art. 3, 167 din Codul de Executare, art. 3 din Legea cu privire la protecția sănătății.

Totuși, magistratul au spus că reclamantul nu a prezentat probe în susținerea cerinților sale pentru compensarea prejudiciului moral care i-a fost cauzat. În opinia instanței ”argumentele la acest capitol fiind unele evident declarative, indiferent de faptul că în celulă într-adevăr erau condiții de detenție deplorabile”.

Reclamantul s-a aflat în izolator timp de 1,5 ore, prin urmare și suma adjudecată acestuia trebuie să fie una proporțională, a menționat judecătorul. Instanța de judecată a admis parțial cererea de chemare în judecată și a stabilit încasare prejudiciului moral în sumă de 100 de lei.

În partea ce vizează solicitarea privind aplicarea prin analogi cu alte decizii CtEDO și a noțiunii de ”închisoare de lungă durată”, instanța a decis că reclamantul nu a prezentat probe privind temeinicitatea acesteia. Mai mult ca atât, judecătorul reține că legislația penală națională nu prevede o asemenea noțiune.

Hotărârea primei instanțe a fost menținută, recent, și de către Curtea de Apel Chișinău. Magistrații au stabilit că 100 de lei reprezintă o sumă rezonabilă de evaluare pertinentă a daunelor compensatoare. Suma de adjudecare a compensației pentru prejudiciul moral cauzat este echitabilă în raport cu suferințele cauzate prin detenția în condiții inumane, se menționează în decizia instanței.

Decizia este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție.

bizlaw.md