Introvertit de felul său, Alexandru, în vârstă de 27 de ani, nu a avut curaj să vorbească cu mama sa despre problemele intime, dar într-o zi n-a mai rezistat și a simțit nevoia să-i spună ce se întâmplă cu el.

„Era 20 septembrie (2022 – n.r.). A venit la mine și mi-a spus: «Mamă, eu am o problemă la un testicul»”, a mai povestit femeia.

Ea observase o umflătură în acea zonă, dar nu a îndrăznit nici ea să-l întrebe ce se întâmplă, până nu a venit el și i-a spus.

„Cred că avea această problemă cu mult timp înainte, doar că din cauza că era un băiat rușinos și cu bun simț nu mi-a spus despre ea. Medicii mi-au spus că, probabil, cu mult timp în urmă a fost lovit și nu a dat importanță”, a declarat Ruslana.

Durerile acute pe care le avea Alexandru în acea zi l-au determinat să stea de vorbă cu mama sa și să-i mărturisească acesteia: „Mamă, nu știu ce să fac!”

Ruslana și fiul ei au mers imediat la spital, unde băiatul a fost internat la secția Urologie și supus mai multor investigații medicale, iar în dimineața următoare medicii l-au operat.

Înainte de operație însă, medicul a sunat-o pe mama moldoveancă și i-a spus că Alexandru are o problemă gravă la un testicul și că această problemă ar putea persista și după operație.

Intervenția a decurs bine, iar băiatul de 26 de ani a fost externat, dar încă mai aveau de așteptat rezultatul citologic, care urma să vină abia după 40 de zile.

„A fost foarte lungă și groaznică așteptarea rezultatelor citologice. Aveam o frică enormă de rezultatele ce urmau să vină”, a mărturisit Ruslana.

La numai câteva zile după externare însă, Alexandru a început să se simtă din nou rău și s-a prăbușit la pământ.

„A avut amețeli și a căzut, eu l-am prins în brațe. L-am dus iar la spital unde i-au făcut analizele necesare și mi-a spus că totul este bine, că nu are nimic și ne-au trimis acasă”, și-a amintit mama lui.

După ce au trecut cele 40 de zile, a sosit și rezultatul citologic, iar întreaga lume a Ruslanei și a fiului ei s-a prăbușit în acel moment, deoarece medicii l-au diagnosticat cu cancer testicular.

„Alexandru a început să aibă probleme la plămâni. Părea o simplă răceală, dar într-o zi a venit și mi-a spus: «Mamă, eu am scuipat sânge». De fapt, avea deja metastază la plămâni”, a mai povestit Ruslana pentru Sănătate Info.

Tânărul moldovean trebuia să înceapă tratamentul cu chimioterapie la data de 7 noiembrie, însă pe 30 octombrie durerile au devenit atât de insuportabile încât a ajuns la secția Urgențe a spitalului din Mirano, provincia Venezia din Veneto.

În ziua următoare, medicii l-au internat în Unitatea de Oncologie și Hematologie Oncologică din același spital.

„Alexandru a a avut o durere acută în coasta dreaptă, cum am aflat mai târziu, din cauza plămânului drept.

Eu i-am pus gheață și i-am spus să mergem la spital, iar el a refuzat. Atunci am chemat ambulanța, ne-am dus la spital și de atunci copilul meu nu a mai ieșit din spital”, a explicat Ruslana îndurerată.

La data de 4 noiembrie, Alexandru își sărbătorea ziua de naștere, împlinea 27 de ani, dar tot în acea zi a făcut și prima ședință de chimioterapie din păcate.

În următoarele zile, starea sa de sănătate s-a agravat tot mai tare și medicii au fost nevoiți să-i comunice că sunt neputincioși în fața acestei boli crunte, confirmându-i totodată că șansele sale de a învinge cancerul sunt minime.

„Medicii nu mai știau ce să-i facă, au încercat toate măștile posibile de oxigen. Alexandru mi-a scris mesaj: «Mami, vino te rog că nu mai pot», a mai spus mama băiatului.

„L-am ținut de mână ore în șir până l-au intubat. El m-a întrebat dacă înainte de a-l intuba o să îi pună anestezie. I-am spus că da.

I-am explicat mai delicat că are un chist pe un plămân, care trebuie să se rupă de acolo și după asta vom continua chimioterapia.

Cum mă ținea de mână, eu i-am spus: «Mami, eu sunt cu tine» și l-am sărutat pe frunte și pe mânuță și i-am spus că sunt lângă el și că o să ne întoarcem înapoi, iar lui i-au curs doar lacrimi și nu a zis nimic”, a mai povestit ea.

La data de 9 noiembrie, Ruslana l-a lăsat pe Alexandru în spital cu sora ei și s-a dus până acasă pentru vreo 2-3 ore pentru a face un duș și a se odihni puțin.

Din păcate, înainte să plece din spital în acea seară l-a văzut pentru ultima oară pe fiul ei în viață.

„Eram foarte obosită și am vrut să fac un duș, să mă odihnesc puțin și să plec din nou la el pe noapte, dar nu a fost să fie.

În timp ce eram acasă cu Alex a rămas sora mea, care a fost ultima persoană pe care a văzut-o, ea a fost și cea care i-a ținut lumânarea. Sora mea a stat cu el până a închis el ochii,” a spus mama îndurerată.

Conform medicilor care au încercat să-l salveze pe Alexandru, acesta suferea de o formă foarte agresivă de cancer care se întâlnește la 1 din 100 pacienți.

„În terapie intensivă, când i-au făcut raze X la plămâni, au zis că era ceva îngrozitor. Timp de 24 de ore metastazele i-au terminat plămânul drept.

Avea o hemoragie extraordinar de puternică, nu mai avea șanse. Metastazele s-au extins și în căile renale și la inimă. Pur și simplu nu a mai avut șanse de supraviețuire”, și-a mai amintit Ruslana.

„Am sperat până în ultimul moment că se va face bine, pentru că o mamă nu își poate imagina să nu își mai vadă fiul”, a mai spus ea.

Suferința enormă prin care Ruslana trece probabil nu va mai putea fi alinată vreodată, dar a găsit puțină liniște după ce a reușit să ajute alte două persoane.

„A doua zi, după moartea lui Alexandru, era 10 noiembrie, dimineața, am fost sunată de un medic de la Fondazione Banca Degli Occhi (una dintre cele mai mari bănci de cornee din Europa – n.r.). Această asociație se află în orașul Mestre, în regiunea Veneției.

Medicul m-a întrebat dacă sunt dispusă să donez corneea ochilor copilului meu și mi-a explicat cum decurge procedura.

Mi-a mai spus că această procedură nu îi afectează aspectul deloc, pentru că se recoltează doar corneea, care este de fapt o peliculă de protecție a ochilor”, a spus Ruslana.

Mama tânărului decedat nu a stat deloc pe gânduri și a acceptat, dar decizia sa a fost pe de o parte criticată, pe de alta foarte apreciată.

„Toți italienii cu care am interacționat după ce am dat acordul pentru donație, îmi arătau admirație, pentru că eu sunt moldoveancă și corneea copilului meu a readus la viață persoane de origine italiană.

Moldovenii, în schimb, m-au judecat prin comentarii pe rețelele de socializare, dar eu nu mă supăr. Probabil au anumite convingeri, de asta nu au acceptat gestul meu”, a declarat ea.

„Eu sunt sigură că Alex ar fi făcut la fel, pentru că era un băiat generos și mărinimos. Italienii care l-au cunoscut, chiar și foarte puțin, mi-au spus că era un băiat cu suflet mare”, a conchis ea.