Mama băiatului, o femeie de 63 de ani, invalidă și ea, spune că feciorul său a ajuns în această stare din cauza medicilor.

„La o zi după ce l-am născut am fost transferată la Centrul Mamei şi Copilului din Chişinău. Mi l-au luat şi l-au dus în salonul destinat copiilor. Îmi făceam griji, aşa că, pe furiş, m-am strecurat acolo şi l-am desfăşat să văd dacă e totul în regulă. Am văzut că pe spate are un bandaj. Șefa secției a recunoscut că i-au făcut o puncție pentru că îl suspectau de meningită. Peste ani, alți medici mi-au spus că, de fapt, i-au făcut această procedură pentru a-i extrage măduva osoasă cu care probabil au salvat o altă viață și au distrus-o pe cea a copilului meu”, povesteşte Ecaterina Jumir, mama tânărului condamnat să trăiască un chin.

„Niciun asistent social nu va accepta să-l îngrijească pe Pavel”
Ecaterina este invalidă de gradul II. Acum nu muncește. Tatăl lui Pavel și-a petrecut ultimii 24 de ani în casă, lângă feciorul său. De câțiva ani s-a angajat oficial ca asistent personal al tânărului bolnav și este remunerat cu aproximativ 1.000 de lei.

„Imaginați-vă că un asistent personal trebuie să lucreze de la 8 dimineață la 5 seara. Soțul meu este remunerat anume pentru acest interval de ore. Dar în restul timpului, noi ce să facem? După ora 5 să ieșim din casă să-l lăsăm singur?”, se întreabă îndurerată mama tânărului. Aceasta spune că nimeni altcineva, niciun asistent social nu va accepta să-l îngrijească pe Pavel. „Cine să-l ridice, cine să stea cu el? Poate fi violent când se enervează, poate mușca, poate lovi. Nimeni nu va accepta…”, șoptește Ecaterina.

Cei trei își duc traiul într-o locuință modestă din orașul Ialoveni.

„Rupe scutecele, îl găsesc murdar din cap până-n picioare”
Nevoile lui Pavel sunt într-adevăr grele, iar îngirijirile sunt foarte specifice. Mama lui Pavel spune că nu-l poate îmbrăca în haine care au nasturi, fermoar sau guler. „Îi rupe sau îi pune în gură. Dacă-i pun ciorapi în picioare, se descalță și îi mestecă până când pot să-i scurg de salivă ca și cum i-aș scurge după spălare”.

Tânărul trebuie schimbat de câteva ori pe zi. „Poartă scutece pentru adulți. Obișnuiește să-și rupă scutecele, le pune în gură, câteodată îl găsesc murdar din cap până în picioare. El nu-şi dă seama de nimic. Se lovește cu capul de pereți. Recent am făcut rost, cu chiu, cu vai, de un pat pe care l-am îngrădit, pentru ca să nu se poată da jos. Patul vechi pe care l-a avut l-a distrus rozându-i barele de metal cu dinții. Trebuie să-i facem clismă, să-l spălăm, să-i schimbam hainele de mai multe ori pe zi”, povestește mama băiatului.

Ceea ce pentru alte familii ar fi o tortură, pentru familia Jumir este o obișnuință. Soții au avut parte de nopți albe în ultimii 24 de ani. Pentru că Pavel doarme foarte puțin, nici părinții lui nu se odihnesc.

„Acum să vreau să dorm că nu mai pot. Cum să ațipești dacă-l aud cum face gălăgie. Nopţile geme şi întotdeauna își lovește cu o palmă cealaltă mână. Nu știu de ce face asta. Câteodată plânge și tot nu înțeleg ce îl deranjează”, mărturisește Ecaterina.

„Mereu am plâns și ne-am rugat în casă”
Familia Jumir abia supraviețuiește. Cheltuielile sunt mari, pensiile mici. „Pavel are o pensie de invaliditate de 615 lei și mai primesc 180 de lei indemnizație. Banii ăștia îmi ajung pentru a cumpăra scutece pentru o săptămână. Atât. E băiat mare și are poftă de mâncare, mănâncă de toate. Mă străduiesc mereu să-l hrănesc bine și sănătos. Încerc să-i dau fructe, legume, chefir…”, spune mama băiatului.

De altfel, la momentul discuției noastre, femeia era internată în spital. Are grave probleme ale coloanei vertebrale. Ar avea nevoie de două operații care costă 40.000 de lei. Îi lipsesc banii, dar lipsește și o garanție din partea medicilor.

„Niciun doctor nu se apucă să mă opereze, pentru că nu-mi pot garanta că mă voi ridica în picioare după intervenție. Mereu am plâns şi ne-am rugat în casă. Nu am cerut ajutor, dar am ajuns la capătul puterilor”, afirmă cu ochii în lacrimi mama lui Pavel.

„Lumea zicea că poate cineva profită de noi”
Chiar dacă povestea ei a mai fost mediatizată cu câțiva ani în urmă mama lui Pavel spune că nu a fost ajutată.

„Tot vin niște oameni la noi acasă, îi fac fotografii lui Pavel și zic că o să ne trimită ajutor, dar nu se întâmplă nimic. Lumea zicea că poate cineva profită de noi, de imaginea băiatului”, presupune Ecaterina.

Din acest motiv femeia ni s-a adresat în încercarea ei disperată de a găsi un sprijin din partea oamenilor sufletiști. În cei 24 de ani de chin nu s-a plâns niciodată, dar simte că a ajuns la capătul puterilor. O dată cu înaintarea în vârstă, părinților lui Pavel le este tot mai dificil să-l îngrijească.

Cei care sunt sensibilizați de povestea acestei familii ar putea să-i ajute oferindu-i tânărului diagnosticat cu paralizie cerebrală și epilepsie:

• Scutece pentru adulți
• Tricouri, malete simple, fără guler, fermoar sau nasturi
• Pantaloni de casă cu elastic
• Body-uri pentru maturi
• Detergent și balsam de rufe
• Deodorant și alte produse de igienă și dezinfectare
• Produse alimentare

Familia Jumir poate fi contactată la următoarele numere de telefon: 069240452 (Ecaterina Jumir), 068947460 (Grigore Jumir) sau 0-268-29046 (numărul de telefon al familiei Jumir din Ialoveni).

Cont bancar
BC Moldova Agroindbank, Ialoveni
MD76AG000000022523343051
Jumir Ecaterina

thewoman.md