„Stimați părinți! M-am gândit mult  să scriu acest mesaj sau nu. Într-un final, am hotărât sa o fac. Vreau sa va avertizez ca copiii noștri nu sunt în siguranță  în timpul orelor, în incinta Liceului Teoretic Lăpușna. Și vreau sa va spun de ce. La data de 30.01.2019, băiatul meu, care este elev in clasa I B a avut un conflict cu alt copil din aceeași clasă(în pauză nu au putut împărți un scaun).

S-au bătut ambii cu pumnii, ghinionul însă a fost ca celălalt l-a lovit pe al meu cu pumnul în burta, iar ăstălalt l-a lovit cu pumnul în față și i s-a umflat ochiul. Cel cu ochiul umflat a luat din clasă un picior de la un scaun rupt si a fugit la bunica sa, care lucrează la ospătăria școlii. I-a spus bunicăi ca fiul emu i-a dat în cap cu fierul acela( toți copii din clasa au negat faptul acesta, chiar si băiețelul cu pricina a negat faptul când eu l-am întrebat, mi-a spus numai ca fiul meu a vrut sa-i dea in cap cu fierul). Bunica copilului a venit în clasă, și de față cu învățătoarea, care stătea liniștită la masa sa, a înșfăcat copilul meu de obraji si de urechi si l-a scuturat cum i-a plăcut ei, plus l-a bătut cu palmele peste față ( unii copii din clasă au confirmat faptul). Învățătoarea mi-a răspuns ca nu a reușit sa intervină. Vreau sa menționez ca copilul meu stă în penultima bancă de lângă fereastră, și persoana a mers toată clasa de la ușă, până în spatele clasei, trecând pe lângă masa învățătoarei.

Nu vreau să mă îndreptățesc ( copii sunt copii, eu nu îl apăr pe al meu, este agresiv, sunt de acord, dar nici celalalt nu este mai bun, eu înțeleg ca ei sunt băieți si nu se lasă nici unul, nici celălalt, aceste probleme persista încă de la grădiniță, eu niciodată nu i-am ținut parte si i-am spus că nu trebuie sa se bată cu nimeni, dar nu poți sta permanent lângă ei). Ma interesează un singur lucru, cum în plină zi, la ore, in prezența învățătoarei, în clasă poate intra oricine și să-ți ia la pumni copilul fără sa întrebe nimic? Rușine sa-i fie Doamnei, daca aș putea așa sa o numesc, o femeie matură sa-și pună mintea cu un copil de 7 ani. Finalul acestei povești a fost și mai și. Am mers împreună cu copilul la secția de poliție unde ne-a așteptat o mai mare surpriză. La sediul se aflau trei colaboratori, o domnișoară și doi domni, numele nu le cunosc, deoarece nu s-au prezentat. De cum am intrat, m-au luat în furcă.  Spunând ca vreau sa depun o plângere pe o persoana care mi-a bătut copilul, în plina zi, în clasă, la ore, domnul mai în vârsta a început sa-mi spună „ înțelegeți, noi nu putem face nimic și nu putem rezolva nimic, noi numai facem hârtiile, judecata o să hotărască ce si cum, este o procedură lungă, sa nu se întâmple ca noi facem hârtiile si pe urma nu vreți sa mergeți la judecată, noi vă aducem citații dar voi nu mergeți, că este nevoie de timp și de bani să umblați pe drumuri”

Eu i-am răspuns că cunosc procedura, atunci el i-a spus colegei sale sa-mi primească cererea. Domnișoara a început a scrie, iar domnul polițist i-a spus ca dacă eu știu a scrie o cerere sa o fac singură. În momentul când am finalizat de scris, domnul polițist a aruncat o privire peste foaia cu pricina și a exclamat: „ Prea mult a scris, ia citește ce a scris!” Domnișoara a luat cererea și a citit. Atunci domnul a ridicat vocea la mine și mi-a spus – Nu așa se scrie o cerere, ați înșirat o foaie întreagă, în cerere trebuie sa fie scrise patru cuvinte, dar clare. Rupe cererea și scrie alta. Înțelegeți că noi hârtia o cumpăram și nu avem hârtie. ”

La momentul dat mi s-a ridicat un nod în gât, mi-am luat copilul de mina și am ieșit plângând. Știam eu nu din auzite, ca poliția noastră lucrează foarte bine, dar m-am convins încă o dată de acest lucru. Nu vreau sa învinuiesc pe nimeni, eu înțeleg ca polițiștii sun supraîncărcați în ziua de astăzi, sunt puțini, de lucru este mult, hârtii multe, nu prea au chef sa se ocupe de aceasta, dar nu înțeleg cum poți să procedezi în halul acesta. Îmi cer scuze în fața tuturor, nu am vrut sa ofensez pe nimeni în această postare, am vrut numai sa-mi spun durerea și indignarea, pentru ca nu am văzut nicăieri o atitudine serioasă față de oameni. Am vrut încă odată sa scot în evidență ca în ziua de astăzi, dacă nu ai bani și nu ai “blat”, ești o persoană simplă, nimeni nu te socoate de om.

hn24.net